Fata de la marginea vietii

29 Apr

20160429-143827.jpg

“Era vai de cei singuri, căci cheiţa cu care se strângea arcuşorul o aveau între omoplaţi, ieşindu-le ca două aripioare aurii din piele, aşa că n-o puteau apuca nicidecum cu braţele lor scurte şi degetele lor stângace. […]
Cu multă isteţime (fata de la marginea lumii) a inventat un sistem de pârghii pppcu cleştişor la capăt cu care reuşea să apuce urechile cheiţei şi să le întoarcă, greoi, în sensul dorit. La început, fata se bucurase, dar curând a observat că acest procedeu avea şi efecte neplăcute: cele două urechiuşe ale cheiţei aurii se întinseseră atât de mult de cât trăsese cleştişorul de ele, că deveniseră nişte aripi mari şi pline de nervuri, ca aripile de libelulă. Cu ele fata putea să zboare deasupra lumii ei şi-şi dădu seama astfel că ea nu era sferică, asemenea ţinu- turilor de unde veneau scriitorii, ci plată, netedă şi nesfâr- şită. Toate celelalte lumi se aflau fie deasupra, fie dedesubtul acestei pieliţe întinse cât vedeai cu ochii.”

Advertisements

Alice on the way home

15 Oct

IMG_4637.JPG

Imaginile ruleaza pe geamul masinii ca pe o pelicula de film veche. In mod repetitiv imaginea padurii apare si se imprima pe retina, un zambet se cuibareste pe fata cu ten palid si obraji imbujorati de la aerul cu miros proaspat de padure. Cateva suvite din parul ei castaniu ii danseaza in aer, iar sufletul lui Alice se bucura de spectacolul pe care il creaza culorile toamnei.
Ochii mari si verzi se ridica spre cerul senin de toamna tarzie, unde doi nori se plimba linistiti, fara graba, cu mult calm.
Alice respira rar, incercand sa isi stapaneasca inima care galopeaza spre momentele viitoare.
Motorul masinii se opreste, la fel si respiratia pentru cateva secunde si imaginile padurii. Ultimul cadru e o casa cu etaj.
Degetele tremurande deschid portiera masinii, Alice coboara in rochita ei rosie, rochita rosie care a inceput aceasta poveste. In cizmulite maro si un pardesiu bleumarin care sa ii tina de cald, trezita totusi de un fior rece, sta cu ochii fixati pe geamul de la mansarda.
Incepe sa inainteze si inima i-o ia din nou inainte. Urca scarile si ajunsa la mansarda deschide usa care scartaie usor. Mirosul cunoscut de iasomie si portocala o invaluie, inima isi trage suflul. El ridica privirea, privirile li se intalnesc, sufletele isi zambesc..se asterne peste ei un sentiment de acasa.

Zna

Concurs!!!

25 Sep

IMG_4559.JPG
M-am gandit ca ar fi momentul sa impart cu cineva 3 dintre cartile mele preferate de anul acesta. Asa ca uite: Concurs!
Da like si share la pagina de facebook si poti sa castigi cartile din imagine!
Bafta! 🙂

Zna

Aproape de nepovestit

24 Sep

IMG_4551.JPG
Se intampla cateodata in mijlocul unui sir de zile obisnuite sa apara un moment diferit. Ca un intrus care opreste timpul, ca o stea cazatoare pe un cer instelat; ca si cum ti s-ar confirma ca unicornii exista.
Urcam scarile, in capul scarilor Adina o ia spre drepta, o prind de mana cand imi dau seama ca urma sa mergem in directia gresita si ma intorc brusc spre stanga.. Acolo era el, strainul cunoscut, misterios, stiu e contradictoriu. Timpul se opreste in loc, multimea dispare si ramanem in momentul acela suspendat in timp privindu-ne in ochi. Sufletele s-au salutat, si-au zambit ca si cum stiau ca intr-o zi trebuiau sa se intalneasca..am clipit si ne-am reintors, am disparut din nou in multime.
Cand ma dezmeticesc, imi dau seama ca Adina ma tot intreaba ce e cu mine; un zbet larg mi s-a instalat pe buze si a refuzat sa le paraseasca in urmatoarea jumatate de ora. Eram electrizata, si uite asa o zi obisnuita se rezvrateste, iese din sirul celorlalte zile obisnuite si devine una dintre zilele acelea care imi demonstreaza ca in viata poti sa atragi lucrurile spre tine cu gandul si ca lucrurile care par imposibile, nu sunt de fapt cum par.
Asa ca pune-ti mintea la munca si spor la creat de unicorni.

Photo credit: Minte-m@ frumos

Ce imi aduce ploaia..

10 Sep

IMG_4401.JPG

Ploaia asta mi-a adus o liniste care trezeste in mine furtuni, furtuni care rascolesc sertarele cu amintiri. Si uite asa ma trezesc inundata de dor, dor de toate bucatile fiintei mele care le-am impartit la oameni dragi. Dor si o dorinta sa le lipesc la loc sa formeze un intreg si sa ii am din nou aproape. Si sa ii privesc in ochi, din nou, pe fiecare si sufletele noastre sa isi zambeasca cu drag si cu iubire, si apoi sa fie liniste, cald si un sentiment de acasa.
Si ma opreste din visare o lacrima care pune punct cuvintelor scrise pe aceasta hartie.
Cine stie, poate altadata, poate intr-o alta zi, in alt anotimp, in alt moment..
Zna

Curiosity killed the cat, but the cat has nine lives!

27 May

marchin_on_wallpaper_by_apofiss-d310cb9Mi se pare mie ca sunt doua feluri de curiozitate: tipul ala de curiozitate care te mana si poti gasi intr-un coltisor o lume intreaga, lumi intregi pline de culoare, de lumina, de nuante, de senzatii, hrana pentru neuroni, focuri de artificii pe suprafata creiereului.

Curiozitatea aia care te face sa te descoperi la infinit, de fiecare data in alte nuante, alte si alte fete.

Si mai e curiozitatea aia despre capra vecinului..Cine cu ce se ocupa, ce gandeste, cum mannaca, cum mesteca, curiozitatea aia care hraneste mintile romanilor pe la TV de cativa ani incoace. Curiozitate care iti distrage atentia de la focurile de artificii si de la expansiunea orizonturilor. Ii o curiozitatea care te ingradeste, curiozitate toxica ce creaza dependenta, care nu construieste poduri ci ridica ziduri si ingradeste mintea.

Zna

Photo credit

Fata culcata in iarba

4 May

in iarbaIn lumea mea era vara, stateam tolanita in iarba verde, iar vantul adia aducand iz de flori de tei. O mierla neagra isi canta trilul si desena forme si sentimente pe cerul albastru si senin. Soarele meu drag imi mangaia fata si inima cu razele-i calde.

Apoi am clipit. Mierla s-a intors in colivia de aur si a lasat o liniste care ma apasa, dar inca mai aveam razele soarelui..

Parca din gresala am clipit din nou, soarele meu drag a apus si sufletul mi-a inghetat pentru o clipa.

Stau inca intinsa in iarba rece si privesc cerul asta intunecat, brazdat de cativa nori de forme cunoscute. Acum astept, respir mai rar si astept, astept sa apara stelele.

%d bloggers like this: