Poza la minut

Oamenii indragostiti sunt mai frumosi! Asta o tot spun, si chiar se vede: in poze, in ochi, in gesturi, in intentii.. Ca orice senzatie isi pierde din intensitate, asa ca trebuie sa ne bucuram de moment cat inca are efectul sa elibereze substante colorate pe suprafata creierului.
Trebuie sa te agati de ea cu simturile, cu ochii, cu buzele, cu degetele pe piele si cu bratele deschise.
Ai de inchis frica intr-un dulap si sa inghesui acolo si indoiala. Cobori la vale pe o bicicleta fara frane, cu picioarele in aer, soarele si briza pe fata si prin par, te bucuri de moment si o calculezi mai incolo, ca doar nu vrei sa franezi sau sa sari din mers?!
Poza la minut si gata! 😉

Zna

Advertisement

Despre iubire in mai multe feluri

Nu trebuie sa fii indragostit ca sa iubesti.

Poti sa simti asta daca privesti cerul, zambetul cuiva, ochii mari si expresivi, o amintire ascunsa intr-un colt al mintii.

Realizezi ca iubesti atunci cand nu privesti cu regret cicatricile, atunci cand dupa lupta fiecaruia cu propriile flacari se aseaza cenusa si nu simti nimic gri pentru nimeni, ci doar o un sentiment intr-o culoare linistitoare.

Iubesti atunci cand esti recunoscator pentru tot ce ai, pentru oamenii din jurul tau si pentru incercarile prin care te pun sa treci, pentru oamenii care au fost aproape, iar distanta s-a asezat undeva la mijloc.

Zna

“Parabolelele lui Iisus. Adevarul ca poveste” – Andrei Plesu

De cartea asta nu ai cum sa te plistisesti. E singura carte pe care am citit-o si care as putea sa o recitesc de mai multe ori, pentru ca de fiecare data descoperi altceva sau gasesti un nou sens la cate un cuvant. Nu trebuie sa fii credincios sau de o anumita religie ca sa iti lasi ochii sa descopere cuvintele cartii lui Andrei Plesu, pentru ca pana la urma e o carte despre viata si idei despre lume si oameni.

“Cand nu ai intrebarile potrivite, nu intelegi nici ceea ce credeai ca intelegi.”

“Problema nu e sa simplifici realul, sa-l reorganizezi in asa fel incat sa-ti menajeze slabiciunile, sa-ti faca viata mai usoara.  Problema este sa colaborezi cu realul in datele lui, sa conlucrezi cu ordinea lui complexa, cu bogatia lui nesistematizabila, care include, intre altele spinii si buruienile.”

” Un ~da~ spus prematur, sub impactul unei euforii conjuncturale, o angajare precipitata, fara un minim ragaz analitic, fara catarirea implicatiilor, a consecintelor, a riscurilor si fara evaluarea propriilor limite, toate acestea sunt o retetasigura a esecului.”

“Prostia, cand nu e handicap psiho-fiziologic, patologie constitutiva, nu e neaparat inocenta. Ea poate fi obnubilare tenace, manifestare a suficientei intelectuale, refuz indaratnic al edificarii.”

“A da nu e in orice conditii, o specie a generozitatii. Poti da ceva care e incompatibil cu natura, nevoile, limitele si habitudinile receptorului, caz in care oferta nu e doar deplasata, ci direct primejdioasa pentru ambele parti.”

” E de prisos sa adaugam ca, dinaintea unei usi care duce in afara lumii, nici o ideologie nu e valabila. Ideologiile construiesc, toate, pe suprematia de principiu a ~Eului~: a eului individual, caruia i se promite fericirea iminenta, sau a eului comunitar, de ~clasa~, caruia i se promite suveranitatea pe termen nelimitat. Ideologiile evacueaza persoana tocmai pentru a exalta eul mundan, pentru a reteza perspectiva transcendentei. Toate usile duc, pentru ideolog, spre ~dincoace~. ~Dincolo~ nu e , pentru ele, decat pura fumistrie, ~opium~, proiectie evazionista. Langa usi nu e nimeni. Paradisul e dupa colt, in consiliul de administratie al cine stie carei ~solidaritati~ corporatiste.”

Multumesc Muxi pentru cadou..

Eroi neinfricati

        Iubesc si invidiez oamenii cu pasiuni atat de mari sau mici, incat pot sa opreasca lumea in loc cand vor. Imi par eroi neinfricati, care sacrifica lucruri de dragul senzatiei si pe care lumea trebuie sa-i inteleaga pentru ca sunt eroi cu o misiune.
Unii le-ar numi vicii, dar inca nu m-am gandit cum sunt impartite taberele si cat de subtire e linia dintre ele.

Oricum totul se raporteaza clar la individ si la senzatii. Hai cu culorile pe panza, cuvintele pe hartie, picioarele pe pedale, rucsacul in spate, informatii de orice natura, degete pe corzi sau clape, note muzicale care sa faca slalom prin minte, jocuri sau orice alta hrana pentru creier care la final sa te faca sa expiri obosit si multumit ca ai reusit sa umpli cu caldura golurile si crapaturile din fiinta.

Inca un fum..

Multi fumeaza pentru fumul de tigara, pentru formele efemere… Cred ca si eu sunt una dintre ei, stiu ca nu e sanatos, e daunator si chiar distructiv, dar parca formele pe care le ia fumul in aer merita..metaforic vorbind.

Teoria spune ca e bine sa faci un lucru pentru ca e sanatos si iti face bine, nu pentru ca iti da pe moment un sentiment de confort sau un simt al proprietatii. Adevarul este ca totul se reduce la constructia individului.

De multe ori stateam sa ma gandesc de ce majoritatea se lovesc dinadins cu ciocanul peste degete, metaforic vorbind. Raspunsul: pentru ca te simti atat de bine cand te opresti!

When you feel your favorite poison leaving your veins, don`t panic, take another sip!

Zna

Cuvant de vara..

Da`l incolo de cuvant ascuns de soare, sa se arda, ce conteaza.. mai traim si vedem apoi ce se intampla.

Chiar daca soarele iti arde pielea, vine ploaia de vara si te racoreste, nu?

M-am tot straduit sa il ascund si degeaba, nu mai pot sa tot adun literele in palma si sa  le si tin in ordine sa aiba cuvantul sens. Decat sa ma tot straduiesc asa pierd norii si vara, mirosul de grau si de leneveala in raze de soare cu briza in par si pe piele.

Te las sa razi si ma gandesc cum sa zambesc sa intelegi, deschid pumnul si in aerul cald de vara cuvintul se destrama, literele cad printre degete si se desfac in molecule, se pierd.. Cad incet, respir profund si inhalez linistea. La toamna cand am sa simt miros de ceai de menta si clementine am sa ma gandesc la alt cuvant pentru care sa adun litere si am sa il pun sub un bol de sticla pana la primavara cand am sa ii dau drumul sa isi deschida aripile colorate ca de fluture.

Metaforele astea au multe intelesuri pentru mine si daca te gandesti bine si pentru tine. Alege-l pe care vrei dintre ele si lipeste sentimente de el, pentru ca cineva mi-a zis ca ele nu se prabusesc ci plutesc prin minte.

Inca mai pot sa respir aer de vara si sa admir formele norilor care trec lenesi pe cerul senin. Incerc sa gasesc linistea in fiecare minut, in fiecare nor..

Ce imi doresc cand imi promiti

Imi plac promisiunile de minut care par eterne, au o magie aparte si un efect interesant. Chiar si dupa ani de zile iti aduci aminte de ele cu un zambet pe buze, dar cu o urma de durere in privire. Desi stii ca efectul este acelasi, de fiecare data cand auzi cate una, preferi sa te bucuri de moment.

Stii, ecuatia pare logica privita pe tabla, dar incerca sa fii tu x sau y si atunci parca lucrurile nu mai au asa mult sens.

Intr-o dimineata zilele trecute, m-am speriat ca mi-a trecut.

Mai caut inca cuvinte care sa formeze o dorinta, dar nu le am pe toate. Nu spune la nimeni, dar tin cateva ascunse in buzunar, inca nu pot sa las soarele sa o vada. Ma gandesc ca daca mai pastrez un cuvant pe undeva, poate acel cuvant o sa aiba sens de unul singur impotriva intregii fraze.

Vreau cuvintele tale sa fie colorate ca tablourile lui Hadella si fiecare fraza sa aiba o poveste.  Si chiar daca cei din jur prefera sa creada ca unele lucruri din poza asta numita prezent nu sunt reale, pe cuvant ca acum sunt infinite si peste un minut se vor transforma in povesti.

Mai am inca prin buzunare sfori impletite legate de un cerc de tabla, parfum de dimineata si seri cu clementine.

Dar tu ce imi promiti?..

Amintiri inghetate

Statea linitita si se uita afara, prin aburii de la ceai si mirosul de lamaie. Fulgii se lipeau unul cate unul pe sticla. Se ridica si deschide geamul, gandurile ii ies navalind, iar frigul intra inauntru.  In cateva clipe totul se linisteste si totul devine liniste. Fulgii se lipesc acum cate unul pe obrajii ei si pe nas.. se sting in liniste ca si cum s-ar odihni dupa un drum lung.

Isi deschide mintea, vrea sa se gandeasca numai la lucruri bune, sa-si aduca aminte de oameni dragi demult plecati si de cei pe care inca ii ating fulgii. Isi aduce aminte de sania din copilarie, de obrajii rosii ai copiilor si de mainile cu degete mici, de mainile bunicilor, de zambetul lor, de mirosul de paine calda, de momente ca acestea in care privea pe geam si era bine si spera la culori. Se gandeste la o duminica dimineata si impartitul unei plapume prea mici, la un zambet vechi, la ochii mari verzi de copil, la buzele calde, la focul din soba, la caldura din jur, la linistea din suflet.

Amintirile inghetate ies la iveala una cate una prin aburul cald, direct din suflet…

Tie ce iti amintesc fulgii?

Florence and the machine-never let me go

Un gand cu “oare?”

Mi-a venit asa un gand: oare altcineva ne-ar trai mai bine viata? Sau daca am schimba locurile pentru o vreme, oare nu am vedea mai valoroase minutele noastre? Nu e faza ca nu stii ce ai, nu esti recunoscator sau nu apreciezi, dar parca ai vrea asa un fel de “stand by mood” pentru 5 minute..sunt 5 minute valoroase si poate chiar colorate, dar tot le-ai da pentru un “stand by mood”.

Oare gandurile astea vin numai in momente de inspir profund? Si oare e adevarat ce a citit Anca, cum ca depresia e de fapt starea in care percepem realitatea asa cum este ea, si ca in rest ne desenam pe un perete lumea noastra fiecare in culorile pe care le are. Oricum in culori e mai frumos, te inspira si sigur mai gasesti cate un zambet ascuns dupa o miscare de pensula, chiar si oamenii in culori dau mai bine pe retina.

..prea multe intrebari pentru ora asta, imi raspund maine. Noapte buna!

Everything in between

I want beginnings and endings..I want everything. I want the two worlds to collide..

I wanna watch you smoke a cigarette with your slick smile and that spark in your eyes, and right that moment I want to inhale your every molecule like you were some morning haze. I want back the nights i didn`t took full advantage of, the first encounter, the falling asleep with your fingers tangled in my hair and everything in between.

by Zna