Statea linitita si se uita afara, prin aburii de la ceai si mirosul de lamaie. Fulgii se lipeau unul cate unul pe sticla. Se ridica si deschide geamul, gandurile ii ies navalind, iar frigul intra inauntru. In cateva clipe totul se linisteste si totul devine liniste. Fulgii se lipesc acum cate unul pe obrajii ei si pe nas.. se sting in liniste ca si cum s-ar odihni dupa un drum lung.
Isi deschide mintea, vrea sa se gandeasca numai la lucruri bune, sa-si aduca aminte de oameni dragi demult plecati si de cei pe care inca ii ating fulgii. Isi aduce aminte de sania din copilarie, de obrajii rosii ai copiilor si de mainile cu degete mici, de mainile bunicilor, de zambetul lor, de mirosul de paine calda, de momente ca acestea in care privea pe geam si era bine si spera la culori. Se gandeste la o duminica dimineata si impartitul unei plapume prea mici, la un zambet vechi, la ochii mari verzi de copil, la buzele calde, la focul din soba, la caldura din jur, la linistea din suflet.
Amintirile inghetate ies la iveala una cate una prin aburul cald, direct din suflet…
Tie ce iti amintesc fulgii?
Din poveste.. 
Mie imi aduc aminte de anul 1, cand se apropia prima sesiune si stateam suparata in sala de3 lectura cand, la un moment dat, ma uit pe geam si vad cum cad fulgii de zapada. Tresar, ma ridic si zic “Hiiiiii…”, si cred ca fata care se afla cu mine in sala a zambit la reactia mea. Imediat dupa o intreb daca nu o deranjeaza faptul ca deschid geamul.Il deschid, si vad pentru prima data,departe de casa, fulgi de zapada.
O alte chestie draguta s-a petrecut in anul 2, cand stateam in camera(de camin), cu perdeaua trasa si cineva care stia ca imi place cand ninge imi spune “Superb ninge afara!” ,iar eu tresar( si de aceasta data) si o sperii pe colega de camera care avea treaba, spunand ” Niiiiingeeeeeeeeee!” si ma reped la geam.Nu mai pun aici la socoteala faptul ca de fiecare data cand ninge ma opresc si ma uit putin spre cer si rad de una singura! Dar asta ramane doar intre noi, rudele!:)
LikeLike