Ploaia asta imi aduce o liniste care trezeste in mine furtuni, furtuni care rascolesc sertarele cu amintiri. Si uite asa ma trezesc inundata de dor, dor de toate bucatile fiintei mele care le-am impartit la oameni dragi. Dor si o dorinta sa le lipesc la loc sa formeze un intreg si sa ii am din nou aproape. Si sa ii privesc in ochi, din nou, pe fiecare si sufletele noastre sa isi zambeasca cu drag si cu iubire, si apoi sa fie liniste, cald si un sentiment de acasa.
Si ma opreste din visare o lacrima care pune punct cuvintelor scrise pe hartie.
Cine stie, poate altadata, poate intr-o alta zi, intr-un alt anotimp, intr-un alt moment..
Zna
Din poveste.. 
Leave a Reply