Din poveste..

Incep sa renunt sa mai bat in pereti sperand sa se transforme in usi care se vor deschide..

Nu mai pot sa scot iepuri din palarii, monezi dupa ureche sau alte numere de magie sa lipesc inapoi cioburile, cand tu continui sa spargi totul in jur ca sa vezi daca eu reusesc de fiecare data sa le lipesc la loc..poate am obosit sau poate am realizat ca nu merita.

Tu imi urli in ureche in timp ce eu stau intinsa imbratisand covorul si incercand sa ascult linistea din podele. Respir tot mai rar, te aud tot mai incet, te simt tot mai departe, te las in urma si imi sterg de pe degete urmele obrajilor tai.

Iti aduci aminte cand stateam impreuna pe covor, degetele ti se incalceau in parul meu impreuna cu cateva raze din soarele care se furisa printre draperii.

Nu mai vreau sa licitez pentru timpul tau sau sa astept intr-un colt pentru cateva minute din orele tale. M-am saturat sa mai ridic sabia si sa ne prefacem ca suntem gladiatori intr-o arena. La inceput adrenalina repara tot, dar acum parca nu isi mai face efectul si sabia mi se pare grea, asa ca ti-o las tie.  E ciudat cum orice mi se parea ok cand ma uitam cu tine prin aceiasi ochelari, acum cand ma uit singura vad ca era gresit; parca cum ne inghesuiam sa impartim lentinele si ni se atingeau tamplele, neuronii nostri faceau sinapse si se hotarau pe un singur punct de vedere.. probabil al tau. Mi se parea ca lucrurile nu pot sa fie mai bune de atat si ca era tot ce aveam nevoie.. Si cum de fiecare data cand nu mai aveam putere si nici nu vroiam sa o iau de la capat, veneai sa iti lipesti obrazul de al meu si fara sa mai spui nimic ma ridicam, ca in curand sa o luam de la capat- iti era frica ca nu o sa mai ai cu cine sa joci jocurile la care te-ai obisnuit sa castigi.

Probabil o sa obosesc dupa un timp, dar pana atunci cand in sfarsit nu o sa te mai aud, am decis ca cel putin pentru o vreme sa ma comport si sa simt in oglinda. Nu are rost sa simt altfel, sa ma straduiesc mai tare, sa imi pese mai mult sau sa fac ceva in plus. O sa obosesc, o sa renunt..o sa renunt sa fac, sa simt, sa ma straduiesc sau sau imi pese si in sfarsit probabil o sa reusesc sa fiu exact cum imi doresc: egoista. Atunci o sa ma ridic de pe covor si o sa imi bat palmele una de alta ca sa imi scutur cenusa de pe ele, iar cineva o sa ma ajute sa bandajez arsurile.